„Nu doresc sa mai traiesc in tara in care m-am nascut. Cand aterizez la Londra inima imi bate in semn de fericire și emoție ca am ajuns acasă!”
ANA MARIA PAVAL A CASTIGAT CINCI MEDALII DE BRONZ LA CAMPIONATELE EUROPENE DE LUPTE, ESTE MULTIPLA CAMPIOANA NATIOANALA A ROMANIEI SI A FOST DECLARATA DOI ANI LA RAND CEA MAI BUNA SPORTIVA DIN JUDETUL CLUJ.
Ea s-a mutat in Anglia in 2016. La inceput, a lucrat ca Salvamar si Service Manager, apoi ca antrenoare de Judo, iar acum este profesor in cadrul unei scoli pentru copii cu nevoi speciale.
Declaratii oferite de Ana Maria Paval pentru Anuntul UK
„Mi-am încheiat cariera sportiva in 2014. Fiind stabilită la Cluj Napoca. După retragerea mea sportiva am început sa lucrez ca antrenor de lupte la copii și antrenor personal. Problema a fost ca după o viața dedicată sportului și trăind in acel sistem de performanța după ce am terminat acest capitol mi-a fost foarte greu sa ma regăsesc pe mine însumi intr-o societate pe care nu o cunoșteam, eu venind dintr-un regim strict si ordonat.
Mi-a fost foare greu sa ma reintegrez social pt ca eram intr-o lume pe care nu o știam, diferită de lumea sportului și nu ma simteam deloc bine . A urmat o perioada grea pentru mine de 2 ani in care ma simteam debusolata, perioada prin care mulți sportivi sau oameni de scena o parcurs după retragerea din activitate .
In 2016 o cunoștiință din Anglia m-a intrebat dacă nu as vrea sa merg sa trăiesc la Londra, poate o sa imi placa mai mult, și am și venit câteva zile sa văd.
Nu pot sa spun ca Londra m-a fascinat in câteva zile, dar probabil simteam nevoia sa schimb mediul și am hotărât sa ma mut in Londra fără un scop anume. Am și revenit la 3 săptămâni după scurta mea vizita, sa trăiesc aici.
Am lucrat ca salvamar in clubul sportiv Virgin Active apoi după 2 luni aveam și ture de Service Manager. Nu mi se părea jobul foarte încântător dar oamenii erau minunați și mergeam cu drag zi de zi doar sa imi văd colegii. M-am simțit primită cu brațele deschise, nu ca un outsider, am început sa observ oamenii din Londra, relaxarea lor, creativitatea lor, sa imi fac cunoștințe și prieteni.
Am început sa iubesc Londra, din ce in ce mai mult, mai ales oamenii de aici. Nu știu alții ce au intalnit in cale, dar eu am dat doar de oameni frumoși, deschiși, gata sa ajute.
După 3 luni simteam ca sunt acasă, sentiment pe care nu îl mai aveam din copilărie și am știut ca vreau sa traest aici. Când aterizează avionul la Londra inima imi bate in semn de fericire și emoție pt ca am ajuns acasă
Apoi la lucru după câteva luni mi-am dat seama ca nu sunt așa demotivata și ca acest job nu imi da satisfăcătie și am căutat mai departe in mine sa imi găsesc locul.
Am primit calificare de a profesa la școlile din Anglia și am și fost dar nu mi-a plăcut, știam din România asta. Am fost part time antrenoare de judo la o sala in Londra și tot nu am găsit in mine satisfacția lucrului bine făcut. Apoi am mers ca voluntar la o școala de copii cu nevoi speciale și am simțit ca acolo imi e locul.
Zâmbetele acestor copii sunt cele mai sincere zâmbete pe care le-am văzut, emoțiile lor sunt cele mai reale emoții, acești copii plini de viața și pe chipul cărora nu se vede urma invidiei, a judecătorii aproapelui, a răutății, a minciunii, sunt niște sentimente de nedescris.
După ce am mers acolo am luat hotărârea sa devin profesor in cadru școlilor cu nevoi speciale. Am aplicat la o universitate in Londra pt un Master in pshilologie pentru ca vreau sa le înțeleg mai bine nevoile .
Iubesc Londra pentru ca este plină de oportunități, iubesc Londra ca mi-a dat ocazia sa ma redescopăr ca om al unei societăți normale, iubesc Londra pentru ca verile nu sunt dohoratoare și iernile sunt ca niște anotimpuri de toamna târzie, iubesc Londra pentru ca oamenii sunt relaxați, nu sunt rasiști, nu judeca, sunt săritori, iubesc Londra pentru ca ai posibilitatea sa avansezi, iubesc Londra pentru ca îți poți schimba domeniul foarte ușor si poți sa o iei de la zero in fiecare zi.
Nu plănuiesc sa mai trăiesc in România după tot ce iubesc aici, am fost acum 2 săptămâni la București și în metrou oamenii sunt atât de triști, pe strada oamenii sunt abătuți, nu vreau sa traiesc între oameni supărați și îngrijorați. Ce am găsit in Anglia nu am reușit sa găsit in România și nu plănuiesc sa ma mai întorc sa traesc in România. Sunt fericita aici și mereu am spus ca omul sfințește locul, nu invers”